Confuzul
Autor: Andreea D.
Tu, nelămurită umbră cu avânt dubitativ,
De ce crezi că-i în zadar chiar totul
Când tu însuţi jubilezi ostentativ,
Iubind şi minunat şi distructiv?
Cine ţi-a rănit adânc orgoliul
Şi-acuma crezi că dragostea e falsă?
Nu eşti cel din urmă, nici întâiul,
Care-n ochii ei mai vede doar pustiul…
Renunţă să priveşti la ce a fost
Şi nu te chinui să înţelegi,
Căci ea se-ntoarce şi pleacă cu un rost,
Împrăştiind regrete contra cost!