Confuzul

Autor: Andreea D.

Tu, nelămurită umbră cu avânt dubitativ,

De ce crezi că-i în zadar chiar totul

Când tu însuţi jubilezi ostentativ,

Iubind şi minunat şi distructiv?

Cine ţi-a rănit adânc orgoliul

Şi-acuma crezi că dragostea e falsă?

Nu eşti cel din urmă, nici întâiul,

Care-n ochii ei mai vede doar pustiul…

Renunţă să priveşti la ce a fost

Şi nu te chinui să înţelegi,

Căci ea se-ntoarce şi pleacă cu un rost,

Împrăştiind regrete contra cost!